Revizionismul istoric: „Imperialismul polonez împotriva Ucrainei și Belarusului” | via EUvsDisinfo

#ComisiaEuropeana – Toată lumea cunoaște deja afirmațiile revizioniste oribile ale Kremlinului potrivit cărora „Ucraina este o creație artificială, nu un stat, nu are dreptul de a exista, trebuie anexată/controlată”, „cultura ucraineană trebuie distrusă” etc., „fără victorie, Rusia nu va mai exista”. În acest articol lung, ne îndreptăm atenția spre Polonia și analizăm eforturile de propagandă depuse de Kremlin în ultimii ani, originile și evoluția lor. Evidențiem exemple de narațiuni, limbaj și ton din peisajul politic în schimbare. Atacurile verbale erau suficient de grave înainte de februarie 2022, dar propaganda împotriva Poloniei a fost împinsă la extrem după ce Rusia a lansat invazia la scară largă în Ucraina.

„Polonia este de vină”

În ultimii ani, mass-media pro-Kremlin a acuzat Polonia în mod repetat că elaborează diverse planuri sinistre și agresive împotriva Belarusului și Ucrainei și a descris-o ca fiind un stat imperialist care încearcă să-și recapete gloria istorică de odinioară. Potrivit canalelor mediatice pro-Kremlin, Polonia a fost și este imperialistă și chiar a început cel de-Al Doilea Război Mondial. Astfel de acuzații din partea Kremlinului și a ecosistemului său au o tradiție îndelungată și sunt însoțite de o puternică viziune rusească revizionistă asupra istoriei, pe care o prezentăm aici. Acuzațiile au atins un nou nivel, devenind aproape obsesive, de la invazia rusească la scară largă în Ucraina, în februarie 2022.

Poziția Poloniei în ceea ce privește Belarus și Ucraina – faptele

De la prăbușirea Uniunii Sovietice și a blocului comunist, Polonia a fost unul dintre susținătorii cei mai activi ai independenței Belarusului și Ucrainei. De la începutul anilor 1990, politica Poloniei față de Belarus și Ucraina a reflectat așa-numita Doctrină Giedroyc, care promovează reconcilierea între țările est-europene, acceptă pe deplin frontierele poloneze de după Al Doilea Război Mondial și susține independența vecinilor estici (Lituania, Belarus și Ucraina). Doctrina se bucură de un consens politic larg în societatea poloneză și este înrădăcinată în politica externă poloneză. Potrivit acesteia, Ucraina și Belarus ca state puternice, independente și prospere oferă cei mai buni parametri de securitate nu numai pentru Polonia, ci și pentru întreaga regiune. Timp de zeci de ani, Polonia a susținut în mod constant dorința ucrainenilor și belarușilor de a trăi în propriile democrații suverane și independente, capabili să își decidă soarta fără ingerințe, presiuni sau violențe străine.

Citiți mai multe despre politica estică a Poloniei aici.

Rețeta Kremlinului: crearea de tensiuni

Așa cum am prezentat aici, Kremlinul încearcă să exploateze, să creeze sau să adâncească dezbinările în societățile europene inventând sau manipulând subiecte emoționale sau sensibile legate de cultură sau de memoria istorică.

Tactica Kremlinului de a utiliza selectiv episoadele istorice sensibile dintre cele două țări este evidentă în cazul masacrului de la Volin din 1943-1945, pe care Kremlinul îl exploatează în mod activ pentru a crea tensiuni între Ucraina și Polonia.

Aceeași tactică a fost utilizată în aprilie 2022, când masacrul comis de forțele rusești în Bucha a atras atenția internațională asupra Moscovei. Polonia a devenit ținta unei campanii de dezinformare și manipulare, cu obiectivul vădit de a abate atenția de la atrocitățile comise de Rusia și de a suscita resentimentul publicului față de ucraineni. Au fost difuzate acuzații false, de exemplu, că ucrainenii abuzează masiv de privilegiile pe care le au ca refugiați și că societatea poloneză este în pericol de „ucrainizare”, însoțite de hashtag-ul #StopUkrainizacjiPolski (#OprițiUcrainizareaPoloniei).

Această campanie de distragere a atenției s-a intensificat în preajma incidentului de la Przewodow din 15 noiembrie 2022, când o rachetă de apărare ucraineană împotriva unui atac rusesc a aterizat pe teritoriul Poloniei și a ucis două persoane. Moscova s-a folosit de acest incident pentru a ațâța furia polonezilor împotriva Ucrainei. Citiți analiza noastră aici; citiți și studiul Fundației Geremek cu privire la narațiunile răuvoitoare menite să suscite emoții sau un raport întocmit de Demagog, o organizație poloneză de verificare a veridicității informațiilor care publică rapoarte lunare despre propaganda anti-ucraineană de pe platformele sociale poloneze.

Numeroasele afirmații ale Moscovei

Oficialii ruși de rang înalt precum Putin și ministrul de externe Lavrov afirmă în repetate rânduri că Polonia plănuiește să anexeze vestul Ucrainei. Polonia este portretizată ca fiind principala amenințare de securitate la adresa integrității statale și teritoriale a Ucrainei, în timp ce acțiunile Rusiei sunt pe deplin legitime și chiar „prietenoase”.

Elementele-cheie utilizate de Moscova pentru manipulare sunt următoarele:

„Cum îndrăznește Varșovia să îl conteste pe Stalin?”

Discursul oficial rusesc a fost sintetizat de Putin în decembrie 2022. Potrivit acestuia, elemente „naționaliste” din Polonia visează să ia înapoi teritoriile vestice pe care Ucraina le-a primit datorită deciziilor luate de Stalin după cel de-Al Doilea Război Mondial. Rusia este portretizată ca fiind singurul garant al integrității teritoriale a Ucrainei în frontierele sale actuale. Încercarea lui Putin de a crea disensiuni între Kiev și Varșovia este evidentă.

Apărarea (dar, de fapt, însușirea) moștenirii lăsate de Al Doilea Război Mondial și a echilibrului creat după aceea este subiectul preferat al Kremlinului. Acesta consolidează imaginea unei Rusii contemporane care este moștenitoarea unică a statutului de mare putere al URSS. De asemenea, constituie un prilej de a-i învinovăți pe ceilalți că doresc să strice acest echilibru și, implicit, să creeze haos și nesiguranță. Pretinde, de asemenea, că este principala victimă a războiului, minimizând faptul că, în termeni relativi, țări cum ar fi Polonia sau Ucraina au fost afectate mai grav, teritoriile lor au fost ocupate complet și milioane de cetățeni ai lor au fost uciși.

Comentariul lui Putin despre prăbușirea Uniunii Sovietice ca fiind „cea mai gravă catastrofă a secolului al XX-lea” se înscrie în aceeași linie, la fel ca reînvierea lui Stalin ca erou al Rusiei de astăzi.

„Polonia este o putere imperialistă – noi nu suntem”

Polonia este o țintă recurentă a dezinformării pro-Kremlin, așa cum ilustrează baza noastră de date. Dezinformările despre pretinsa politică „agresivă” sau „imperialistă” față de Ucraina ocupă un loc preponderent. Această politică ar fi îndreptată și împotriva Belarusului, așa cum reiese din acest exemplu.

În loc să prezinte dovezi cu privire la pretinsul imperialism al Poloniei, canalele mediatice pro-Kremlin nu fac decât să îi atribuie Poloniei aceleași planuri și acțiuni puse în aplicare de Moscova împotriva vecinilor săi. Astfel, potrivit propagandei pro-Kremlin, Polonia promovează conceptul geopolitic agresiv al „Lumii poloneze”; își urmărește propria politică „de expansiune spre est („Drang nach Osten”); încearcă să încercuiască Rusia cu un „cordon sanitar”; falsifică istoria Belarusului și Ucrainei pentru a-și justifica afirmațiile referitoare la aceste țări; și, în sfârșit, este pe punctul de a anexa direct vestul Ucrainei și al Belarusului. Toate aceste născociri reflectă în mod direct acțiunile întreprinse în prezent de Rusia împotriva Belarusului și Ucrainei.

În 2020 și 2021, canalul rusesc controlat de stat Sputnik Polonia a pregătit terenul pentru isteria „imperialistă” anti-poloneză actuală, promovând mai multe narațiuni „expansioniste” despre Polonia:

„Polonia este un stat expansionist și imperialist”

Potrivit Sputnik, autoritățile poloneze sunt obsedate de ideea de a reconstrui un „imperiu polonez modern”, transformând Belarus și Ucraina în vasalii săi și răzbunându-se pentru înfrângerile din secolele precedente. „Doctrina Giedroyc” poloneză este portretizată fals ca fiind o versiune a imperialismului polonez menită să smulgă Belarus de sub sfera de influență rusească. Potrivit Kremlinului, chiar și în timpul pandemiei de COVID sau al unei posibile „apocalipse”, Polonia percepe lumea prin ideile lui Józef Piłsudski, încercând să acapareze Belarus și Ucraina de la Rusia.

„Polonia creează un «cordon sanitar» antirusesc”

Potrivit acestei afirmații, Varșovia încearcă în permanență să stabilească o „zonă-tampon” sau un „cordon sanitar” anti-rus. Se consideră că proiecte cum ar fi Parteneriatul estic(opens in a new tab) (PaE) al UE și Inițiativa poloneză a celor Trei Mări au obiective anti-rusești și promovează interesele „expansioniste” ale Poloniei. De exemplu, Parteneriatul estic este o reflexie a conceptului geopolitic polonez de „cordon sanitar”– PaE este un instrument polonez de recuperare a fostelor teritorii ale Primei Rzeczpospolita cu ajutorul Bruxelles-ului. De asemenea, Polonia are o istorie dureroasă și „ambiții dureroase”, deci elitele poloneze își promovează planurile expansioniste prin Inițiativa celor Trei Mări. Aici găsiți faptele reale despre Inițiativa celor Trei Mări care demontează afirmațiile de mai sus.

„Polonia urmărește proiectul «Lumea poloneză» și «Polonia Mare»”

Canalul de stat Sputnik a inventat și conceptul de „Lume poloneză”, care reprezintă o trimitere directă la conceptul ideologic de „Lume rusească” (Русский мир). Această adevărată instituție rusească de stat, care lucrează la „protejarea compatrioților care trăiesc în străinătate” este folosită de Kremlin și pentru a justifica expansionismul rusesc. Potrivit acestei afirmații, Polonia a dezvoltat o „strategie geoculturală” de implicare a Ucrainei în proiectul său „Polonia Mare” – o strategie care face parte din „Lumea poloneză” nescrisă. Polonia ar pune în aplicare strategia sa cu privire la „Lumea poloneză” prin distribuirea unui așa-numit card al polonezului (Karta Polaka) persoanelor care trăiesc în statul învecinat și migranților din motive de muncă din Ucraina în Polonia. Sputnik a numit cardul polonezului un „instrument de război hibrid” și susține că scopul său este să destabilizeze Belarus.

Această linie de gândire reflectă vădit politica rusească efectivă din ultimii ani de a distribui liberal pașapoarte rusești în special cetățenilor ucraineni și georgieni din țările respective, cu scopul voalat de a submina aceste state revendicând „dreptul Rusiei de a-și proteja compatrioții”.

Faptele: în realitate, cardul polonezului este în primul rând un instrument cultural. Titularul cardului polonezului nu are drepturi electorale (pentru că nu este cetățean polonez), dar are dreptul de a studia gratuit în universitățile de stat poloneze și dreptul la asigurare de sănătate. În baza cardului polonezului, titularul poate solicita, de asemenea, un permis de ședere permanentă și un permis de muncă. Citiți mai multe informații despre cardul polonezului pe site-ul web oficial.

Afirmații revizioniste cu privire la istorie

În ultimii ani, mass-media pro-Kremlin a acuzat Polonia în mod repetat de crime istorice și pentru că ar fi falsificat „adevărata istorie” a Belarusului și Ucrainei. Majoritatea acestor acuzații se bazează pe afirmația ca Belarus și Ucraina „nu au avut nicio istorie înainte de a fi integrate în Imperiul Rus”. Rusia ignoră constant faptul că Moscova și-a impus dominația asupra acestor teritorii numai în secolul al XVIII-lea și că, anterior, aceste teritorii nu au avut nicio legătură cu statul moscovit. În ceea ce privește istoria secolului al XX-lea, Sputnik a făcut următoarele afirmații: în 1921, teritoriile din vestul Ucrainei și Belarusului au fost „smulse” de la Rusia și trecute Varșoviei; aceste teritorii erau locuite în principal de o populație „vorbitoare de limba rusă”; în 1939, URSS a recâștigat aceste teritorii, în care „Polonia a dezlănțuit un „adevărat genocid”.

În acest fel, canalele mediatice pro-Kremlin își promovează mantra istorică potrivit căreia Ucraina și Belarus au aparținut dintotdeauna statului rus și, prin urmare, sunt inseparabile de Moscova.

„Polonia plănuiește să anexeze vestul Ucrainei”

De la invazia rusă în Ucraina, mass-media pro-Kremlin și oficialii ruși de rang înalt și-au intensificat eforturile de răspândire a tuturor dezinformărilor posibile legate de așa-zisele planuri „imperialiste și expansioniste” ale Poloniei în ceea ce privește Ucraina. Potrivit celei mai populare afirmații, Polonia plănuiește să anexeze vestul Ucrainei, deși acest lucru s-ar putea produce sub diverse forme (Polonia plănuiește să își recapete teritoriile pierdute și să își refacă statutul de „mare putere”; Polonia a luat în considerare diviziunea Ucrainei la începutul conflictului; Polonia vrea să încorporeze vestul Ucrainei cu ajutorul misiunii NATO etc.).

Separarea Ucrainei în patru-cinci părți

Am prezentat pe EUvsDisinfo mai multe zeci de cazuri de dezinformare similare prin care Polonia este acuzată de planuri expansioniste față de Ucraina. Aceste afirmații reflectă dorința geopolitică supremă a Kremlinului: Ucraina trebuie împărțită între Rusia, Polonia, Ungaria și România, în timp ce „rămășițele ucrainene” din jurul Kievului ar trebui să devină un stat-marionetă amputat și fără ieșire la mare, aflat sub controlul efectiv al Rusiei. Mass-media pro-Kremlin publică periodic hărți ale acestei „împărțiri”. Cu toate acestea, Kremlinul nu a găsit niciun „partener” pentru un asemenea act criminal, deci Moscova a decis să îl înfăptuiască singură.

„Polonia este de vină pentru război” – Rescrierea istoriei celui de-Al Doilea Război Mondial

În ultimii ani, principalele canale mediatice de stat rusești au declanșat poate cel mai puternic factor de mobilizare din Rusia contemporană a lui Putin: istoria celui de-Al Doilea Război Mondial și utilizarea manipulatoare a capitolelor emoționale ale războiului, inclusiv a minciunilor sfruntate. Reînvierea reputației lui Iosef Stalin și mușamalizarea crimelor comise sub conducerea sa au luat avânt în 2009, iar până în 2012, când Putin a redevenit președinte după ce a fost prim-ministru, Stalin a fost descris, în general, în termeni pozitivi în discursurile politice.

Stalin și modul în care acesta a tratat Polonia reprezintă o chestiune deosebit de spinoasă. Cu cât Rusia invocă mai mult gloria lui Stalin și a Armatei Ruse, cu atât aceasta este percepută ca fiind mai provocatoare în Polonia.

În 2005, Putin a început să reevalueze și să elogieze în curând Pactul Molotov-Ribbentrop. Susținând că a fost necesar pentru apărarea URSS-ului, Putin a poleit faptul că acesta a împărțit Polonia între Hitler și Stalin și că a prevăzut atacarea Poloniei mai întâi de către forțele naziste dinspre vest și apoi de către Armata Roșie dinspre est. Evident că această afirmație a fost percepută prost în Polonia. Încercarea lui Putin, în 2019, de a învinovăți Polonia pentru Al Doilea Război Mondial este o altă știre semnificativă, atingând un nou prag josnic în acuzațiile făcute de Moscova.

Numirea atacului Armatei Roșii împotriva Poloniei ca fiind „începutul eliberării”, așa cum a fost obiceiul canalelor mediatice pro-Kremlin începând din 2021, este ca și cum s-ar pune sare pe o rană deschisă. Decizia lui Stalin de a împiedica ajutorarea suficientă a armatei naționale poloneze și de a opri Armata Roșie în timpul revoltei de la Varșovia din 1944, permițând forțelor lui Hitler să o înăbușe, este văzută ca fiind o altă trădare a Poloniei și a polonezilor.

Sugerarea că Polonia a inspirat construirea lagărelor de concentrare naziste, așa cum au susținut canalele mediatice apropiate Kremlinului în 2020, nu face decât să pună în continuare sare pe rană.

De la recunoașterea crimelor la negarea categorică: masacrul de la Katyn

Masacrul de la Katyn, când NKVD-ul sovietic a ucis 22 000 de ofițeri, intelectuali și cetățeni polonezi în martie 1940, este un reper important în cel de-Al Doilea Război Mondial, dar a devenit și o ilustrare aparte a modului în care istoria rusească oscilează ca un pendul. Numărul victimelor poloneze este oribil, iar crimele de la Katyn au fost recunoscute pentru prima dată în 1990 de liderul sovietic Mihail Gorbaciov. Activiștii ruși pentru drepturile omului au susținut activitatea de ajutor pentru stabilirea identității victimelor și completarea listei cu cetățenii polonezi supuși represiunilor din partea URSS.

În 1992, președintele rus Boris Ielțîn a transmis documente oficiale care confirmau responsabilitatea sovietică pentru crimele de la Katyn președintelui polonez de la acea vreme, Lech Walesa. Cu toate acestea, lucrurile au regresat la modul de operare din perioada pre-Ielțîn când Putin a ajuns la putere. În 2010, după o ceremonie de marcare a masacrelor în care Putin a recunoscut responsabilitatea lui Stalin și a sistemului sovietic, acesta a sugerat că Stalin a avut motivele lui să lase NKVD să ucidă atât de mulți oameni. Din 2016, canalele mediatice afiliate statului și pro-Kremlin neagă categoric responsabilitatea sovietică în stilul „trebuie să fi fost naziștii, nu NKVD”.

O altă afirmație actuală: Gorbaciov și Ielțîn au fost agenți ai CIA, potrivit altor canale mediatice pro-Kremlin.

…Și acum Belarus: „planurile imperialiste poloneze împotriva Belarusului”

Se afirmă că Belarus este o altă țintă importantă pentru Polonia „imperialistă”. În noiembrie 2022, ediția Sputnik pentru Belarus s-a referit la un scenariu ipotetic în care Polonia a preluat controlul asupra teritoriilor ucrainene. Drept urmare, „granițele Republicii Belarus cu Polonia și NATO nu vor mai exista”, ceea ce îi va determina pe naționaliștii polonezi să întreprindă noi pași și să amenințe vestul Belarusului. Un alt articol pretinde că Polonia ia în considerare o intervenție militară comună polonezo-lituaniană în Belarus.

Președintele belarus Lukașenko face frecvent afirmații despre presupusele planuri poloneze de a prelua controlul asupra vestului Republicii Belarus. În timpul întâlnirii sale cu Putin, în mai 2022, acesta a spus: „Suntem îngrijorați că polonezii și NATO sunt pregătiți să înainteze și să preia controlul asupra vestului Ucrainei la fel ca până în 1939 (…) Aceasta este strategia lor și în ceea ce privește Belarus”.

Președintele belarus susține ocazional că afirmațiile Poloniei merg mult mai departe: „Au nevoie de întregul Belarus, nu doar de «frontierele estice»”, a declarat acesta în discursul către națiune din ianuarie 2022. Un exemplu recent de discurs al lui Lukașenko despre „Polonia agresivă” a fost discuția sa de la 16 februarie 2023 cu un grup de jurnaliști, în care a criticat cuvântul „invazie” și a insistat că atacul Rusiei asupra Ucrainei a fost o încercare a Moscovei de a se proteja și de a proteja Ucraina. „Mă refer la planurile voastre de a pune stăpânire pe vestul Ucrainei cu mâinile Poloniei”, a spus acesta. Așadar, invazia Rusiei în Ucraina este justificată cu o dezinformare potrivit căreia Rusia își propune să protejeze Ucraina împotriva agresiunii Poloniei.

Totul duce la concluzia: „SUA sunt creierul operațiunilor”

Acuzațiile împotriva Poloniei sunt completate de argumentul obișnuit al Kremlinului: SUA sunt creierul tuturor operațiunilor și se joacă cu celelalte state ca și cum aceștia ar fi vasali ai Washingtonului. Fundamentul este o altă narațiune recurentă despre „suveranitatea pierdută” și acest exemplu clasic se referă la Polonia. Întreaga UE se află sub controlul americanilor și, prin urmare, numai Rusia oferă pace oamenilor care doresc să trăiască în libertate.

Natura dezinformării – cultivarea semințelor în timpul conflictului

În ianuarie 2021, în articolul „Să urâm Polonia”, am analizat tendința constantă de blamare a Poloniei cu exemple din istoria mai îndepărtată a Rusiei.

Natura repetitivă a dezinformării este ca o picătură zilnică de otravă care modelează peisajul mental al multor grupuri-țintă. Aceasta stimulează formarea în timp a unei percepții de bază cu privire la „Occidentul agresiv” sau, cel puțin, seamănă o abordare sceptică față de politicile occidentale, în acest caz, guvernul polonez.

Acest teren fertil a fost exploatat în continuare de la invazia la scară largă din 2022. Mesajele deja testate au fost completate cu altele noi, care susțin că Occidentul este responsabil pentru război și speculează cu privire la „agresiunea poloneză”. Vechile teme au devenit mai incisive din februarie 2022. (Un efect paralel al exploatării vechilor teme este prezentat aici.)

O perspectivă asupra revizionismului istoric

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei sporește emoțiile și creează fisuri în care dezinformarea își face loc în scopul divizării societăților. Manipularea și revizionismul istoric din partea Kremlinului, îndreptate mai ales împotriva societății poloneze, au accelerat, poate din cauza sprijinului consistent oferit de Polonia Ucrainei și cetățenilor său care caută adăpost în Polonia. Astfel, obiectivul acestui revizionism istoric este să submineze sprijinul și hotărârea societăților occidentale de a ține piept provocării ruse și de a susține autoapărarea Ucrainei.

În Ucraina învecinată, revizionismul istoric rusesc stă la baza și devine tovarășul de drum al apelurilor la genocid și anihilare. Acesta stimulează atrocitățile comise de soldații ruși pe câmpul de luptă sau alimentează acceptarea de către societate a bombardamentelor aleatorii și a atacurilor rusești cu rachete asupra civililor.

Sursa: Revizionismul istoric: „Imperialismul polonez împotriva Ucrainei și Belarusului” | via EUvsDisinfo