Pentru romanii din Spania care formeaza o miniatura a Romaniei „reale”, alegerile locale si, in general, orice curent social care se produce in peninsula iberica nu prezinta un interes mai mare decat indeletnicirile lor zilnice de autocunoastere si autodepasire spirituala.

Daca la alegerile locale din 22 mai, puteau vota in Spania peste 650.000 de romani, in calitatea lor de cetateni europeni, la vot s-au inscris in prealabil doar 103.000.
In Spania, acesta este un numar suficient de mare pentru a determina partidele sa-si schimbe optica fata de straini si chiar daca pe ici, pe colo a mai scapat cate un discurs xenofob, campania electorala a fost tintita si asupra voturilor care puteau veni de la romani.
Puteau veni, pentru ca in cele din urma voturile nu au fost deloc pe masura eforturilor facute de primarii, partide, organizatii, asociatii si cuantumul lor extrem de mic i-a transformat pe romani din posibili votanti in autistii consacrati si de neinteles ai societatii spaniole.

Romanii s-au integrat atat de bine in Spania, incat nici nu se vad. Ani la rand, romanii din Spania le-au dat motive serioase tuturor celor care au depus eforturi de a-i mobiliza sa nu-si mai bata capul cu activitati pentru ei, politice sau apolitice, gratuite sau pe bani. „Romanii din Spania nu participa si nu voteaza”, aceasta este concluzia pe care o murmura acum toti politicienii spanioli, care sperau la o participare romaneasca in aceste alegeri.

Singura aparitie evidenta a romanilor in viata sociala a Spaniei se produce in Noaptea de Inviere, cand mii de oameni se aduna in piete, terenuri deschise sau sali de spectacol ca sa ia lumina si pastile. O traditie la care nu vor sa renunte. Mai sunt, insa, si alte traditii de la care nu se dau inapoi romanii stabiliti in Spania. Aduc cu ei aici si convingerea paguboasa ca orice se petrece in societate, pe ei nu-i priveste. Ca ei se descurca mai bine fara sa aiba o participare de niciun fel, nicaieri.

Este dezarmant sa auzi un primar spaniol care se declara nedumerit ca la ultimele alegeri erau inscrisi in registrul electoral 3000 de romani dintre cei 10.000, stabiliti intr-un oras cu 40 de mii de locuitori, si sa vada ca au votat 100. „Am facut si afise in limba romana”, „Am organizat si Ziua Romaniei”, „Romanii nu participa si e pacat”. Acestea erau vorbele primarului din Arganda del Rey.
In Alcala de Henares, oras cu 20.000 de romani si cu 2300 inscrisi la vot, si-au exprimat optiunea doar cateva sute. Cu siguranta, primarul orasului nu se astepta la un asemenea raspuns din partea romanilor, dupa ce s-a infruntat cu toate fortele politice acum cativa ani, cand a cedat o parcela pentru biserica ortodoxa care se construieste deja in localitate, la fel cum nu se asteptau nici militantii partidului extremist de ideologie nazista, Spania 2000, sa ajunga sa prinda, pentru prima data in istorie, un loc in Consiliul Local.
Romanii lasa impresia ca din punct de vedere electoral au de gand sa ramana independenti. Cu toate ca traiesc de mai multi ani aici, putini sunt cei care se considera de-ai locului. Majoritatea au inima si mintea in Romania. In ciuda faptului ca si-au adus toata familia aici, Spania este pentru ei doar o experienta temporara de unul, doi, trei sau 10 ani.
Din pacate, impresia generala pe care o exporta romanii si galceava lor cu lumea modernaeste ca nu-i afecteaza nici criticile si nici laudele si nu le pasa nici de atacurile rasiste, la fel cum raman imuni la concesii sau aprecieri pozitive.

Aproape niciunul dintre emigrantii romani nu analizeaza situatia in care se afla din punct de vedere social. Vad emigrarea ca pe o pacalire a istoriei si nu ca pe un esec. Emigreaza pentru ca au gasit o posibilitate de a se imbogati inaintea celor din tara si, in majoritatea cazurilor, emigrarea se face din motive pur economice, mult prea putini fiind cei care cauta o societate cu servicii mai bune sau mai democratica. Daca ar fi fost altfel, probabil ca nu ar fi emigrat si ar fi luptat pentru schimbarea Romaniei. 

(Publicat pe contributors.ro)