„Îţi dau 1,10 euro pe ladă. Dacă nu faci 30 de lăzi pe zi, nu mai vii!” este replica pe care o aud mulţi români care vor să meargă la cules de citrice. Pentru aproximativ 1,60 euro câştigaţi la fiecare ladă de 19 kilograme de fructe, compatrioţii cu contracte de muncă lucrează zi-lumină la cules de citrice şi se roagă să nu plouă, pentru că ar fi o zi de lucru pierdută, în care nu primesc niciun eurocent. În decembrie, considerată luna cea mai bună, când toate fructele sunt coapte, iar cererea este foarte mare, un culegător bun poate câştiga 1.100 de euro.
Aşteptat cu nerăbdare de nenumăraţi compatrioţi, sezonul de cules de citrice în Comunitatea Valenciană este abia la început. Cu toate acestea, echipele de culegători sunt complete încă de la începutul lunii septembrie, cu mult înainte ca fructele să fie coapte. Pentru un singur loc de muncă oferit, patronii din sectorul agricol au primit şi încă mai primesc zeci de solicitări, pentru că efectele devastatoare ale crizei economice i-au determinat pe mii de spanioli să-şi caute de muncă alături de imigranţi, în agricultură, sector ocolit de autohtoni în urmă cu câţiva ani.
„Până acum doi ani, cei care culegeam eram români, marocani, indieni, peruani, ecuadorieni, numai imigranţi. Acum sunt din ce în ce mai multe echipe de spanioli”, spune Dan Vintilă (34 de ani), şeful unei echipe de culegători de citrice din Comunitatea Valenciană. Românul lucrează de opt ani pentru acelaşi depozit de fructe, din localitatea Burriana, motiv pentru care a putut să-şi formeze propria echipă de 10 oameni, în care sunt şi două femei, şi să le intermedieze tuturor contracte de muncă.
Citricele se culeg din luna septembrie până în luna mai
Dan ne oferă câteva informaţii despre culesul de citrice şi despre programul culegătorilor: „Sezonul începe oficial pe 25 septembrie, primele care se coc fiind mandarinele şi clementinele. Abia în martie-aprilie mergem la portocale, iar pe la jumătatea lui mai se termină totul. Cele mai profitabile luni pentru noi sunt noiembrie şi decembrie, când se exportă multe citrice în toată lumea şi vin bărcile în porturi să încarce. Zilnic, cei de la depozit îmi spun unde trebuie să mergem, în funcţie de contractele pe care le încheie cu proprietarii plantaţiilor. Într-o zi, putem ajunge şi pe trei plantaţii, însă transportul ni-l asigurăm singuri. Fiecare om are un coş special, foarfecă şi mânuşi. Fructul se rupe prin răsucire sau, dacă ni se cere să aibă codiţă, trebuie tăiat cu foarfeca. Camionul trimis de depozit trece pe la mai multe plantaţii, iar echipele care lucrează trebuie să-şi încarce singure lăzile. La depozit, fructele sunt descărcate, sortate, tratate cu o substanţă specială şi cu ceară şi ambalate în lădiţe mai mici. Majoritatea merg la export”, ne lămureşte Dan Vintilă.
Echipa de culegători este angajată de depozitul de fructe. Salariile sunt virate direct în conturile oamenilor, o dată la două săptămâni: 1,60 euro la fiecare 19 kilograme de fructe culese (capacitatea unei lăzi). Culegătorii trebuie să-şi plătească singuri, lunar, 80 de euro la Asigurările Sociale, în schimb beneficiind de toate drepturile: medicale, de şomaj etc.
Pentru că este vorba doar despre un sezon de lucru şi sunt şi zile ploioase în care nu se poate munci, echipa lui Dan merge pe plantaţiile de mandarini aproape în fiecare zi. Cât se munceşte, atât se câştigă. „Ziua de lucru începe în jurul orei 8.00-8.30, deoarece dimineaţa fructele sunt umede şi nu trebuie culese aşa, pentru că se strică repede. La ora 14.00 mâncăm aici, pe lăzi, iar seara terminăm în jurul orei 18.30. Deocamdată, sezonul este abia la început, culegem doar <<vârfurile>>, adică fructele mai mari şi mai galbene, ceea ce înseamnă că ne ia mai mult timp până umplem o ladă, că trebuie să le selectăm. Cu toate acestea, într-o zi, reuşim să umplem cel puţin câte 30 de lăzi de fiecare. Când vor fi coapte toate fructele, putem ajunge şi la un maxim de 60 de lăzi de persoană. Ieri am avut o zi bună: 41o lăzi culese. Eu nu pontez cât a cules fiecare. Am încredere în toată echipa, sunt oameni muncitori, aşa că lucrăm împreună, iar la sfârşitul celor două săptămâni banii rezultaţi din fructele culese se împart în mod egal la toţi. În medie, pe lună, se ajunge la 800-1.000 de euro de persoană” încheie şeful echipei.
„Din fiecare coş trebuie să punem fructe şi în lada şefului”
Cererea extrem de mare pentru posturile de culegător de citrice şi sărăcia solicitanţilor au făcut însă ca nenumăraţi alţi români, şefi ai unor echipe de culegători, să profite de compatrioţii care îşi caută de lucru în agricultură.
„Îţi plătesc 1,10 euro pe lada culeasă, iar dacă nu reuşeşti să faci peste 30 de lăzi pe zi, de mâine să nu mai vii!” este replica pe care o aud de la compatrioţii lor, de multe ori, românii care încearcă să se alăture unei echipe de culegători de citrice. „Ştiu că şeful primeşte de la depozitul de fructe mai mulţi bani pentru fiecare ladă culeasă. În plus, trebuie să umplem coşul cu vârf, ca atunci când răsturnăm fructele în ladă să mai rămână 1-2 kilograme în plus, care se pun într-o altă ladă, în contul şefului. Dacă nu umplem bine coşul suntem certaţi şi trimişi să aducem fructele lipsă”, aflăm de la unul dintre românii din localitatea Almazora care a acceptat, de nevoie, să lucreze într-o astfel de echipă.
În cazul acesta, culegătorii nu sunt angajaţi cu contract de muncă, ci lucrează cu ziua şi nu au siguranţa că, la sfârşit, îşi vor primi toţi banii. Din păcate, se întâlnesc destul de multe situaţii de acest tip, iar oamenii spun că sunt nevoiţi să facă multe compromisuri doar ca să aibă un astfel de „loc de muncă” nesigur, dar esenţial pentru a supravieţui încă o lună pe timp de criză.
De la începutul crizei economice şi odată cu prăbuşirea sectorului construcţiilor din Spania, românii s-au orientat, cu precădere, către agricultură unde pot fi găsiţi în aproape toate regiunile şi participă la toate recoltele. La ora actuală, în Spania, aproape 100 de mii de români au ales să muncească în agricultură şi mulţi dintre ei muncesc din greu pentru un salariu, adesea mai mic decât cel pe care-l primeau pe vremea creşterii economice.
