Marinel Țâru: Cum să-ți aperi drepturile în fața băncilor spaniole

Familia Țâru este una dintre numeroasele familii din Spania care trec astăzi prin calvarul unui proces de evacuare din locuință. Fiecare zi este o luptă psihologică, iar așteptarea este cea mai grea încercare.

De ani de zile, Marinel și Ioana Țâru se străduiesc să-și recâștige apartamentul în instanță, după ce banca le-a scos locuința la licitație.

Încearcă să demonstreze că banca le-a luat casa pe nedrept, dar procesul durează de câțiva ani buni, iar legea spaniolă permite băncii să-și recupereze apartamentul, care se află deja în proprietatea băncii de active toxice SAREB.

Familia Țâru nu a renunțat însă la apartament și trăiește și acum în el, dar pentru asta a fost nevoită să stopeze 6 încercări de evacuare la ordinul judecătorului. La una dintre aceste evacuări a fost prezent și ziarul Românul, care a relatat tensiunea trăită atunci de familia de români din Madrid, sprijinită de numeroși membri ai Asociației de Persoane Afectate de Creditele Ipotecare (PAH).

Marinel crede că justiția le va da dreptate și se așteaptă la sentință favorabilă, iar până la rezolvarea situației îi ajută pe cei care trec acum prin aceeași situație.

Cu un șomaj de 25 la sută, majoritatea celor care au probleme cu plata creditelor în Spania, au ajuns răi-platnici pentru că nu au unde să muncească, iar restanțele lor nu sunt iertate, precum le sunt iertate datoriile băncilor care au speculat ani de zile cu tranzacții imobiliare.

Ionel Marinel Ţâru este din Lugoj și a ajuns în Spania în 2003, unde trăiește acum împreună cu soția Ioana și cu fata lor. Este membru al Asociaţiei Persoanelor Afectate de Creditele Ipotecare – PAH și îi ajută pe cei care se află într-o situație economică dificilă să nu-și piardă locuințele revendicate de bănci.

Cum ai ajuns să fii membru la PAH?

Eu mi-am luat apartament în 2006, cu credit de la Bankia. Aveam de muncă, am deschis o firmă de construcţii. Am intrat în PAH pentru că m-am trezit cu casa luată de bancă, deşi aveam toate ratele plătite şi 24000 de euro în plus în momentul în care apartamentul scos la licitaţie. Acum îi ajut pe oamenii care au nevoie, aşa cum şi eu am fost ajutat. Din 2012 sunt coordonator aici şi îi îndrum pe oamenii care au nevoie să lupte împotriva băncii, mai ales pe cei care pierd proprietăţile din cauza crizei, pentru că nu mai au bani, nu pot plăti ratele şi banca le execută ipoteca. În acest moment, orice afectat de un credit ipotecar care rămâne fără casă rămâne şi cu o datorie la bancă care este de minim 60% din valoarea proprietăţii.

De ce 60%? Cum se ajunge la această sumă?

Constituţia Spaniei şi CEDO de la Strasbourg sunt foarte clare în acest sens, referitor la dreptul la locuinţă şi la faptul că dacă banca şi-a luat proprietatea creditată, nu ar trebui să mai pretindă nici un ban de la afectat, adică acesta să nu mai rămână cu nici o datorie la bancă. În Spania se comite o ilegalitate recunoscută de Tribunalul Suprem şi acum se lucrează la modificarea legii ipotecare, dar această schimbare va mai dura pentru că merge totul foarte încet, iar băncile din Spania se cred „sfinţii apostoli economici”.

Ce se întâmplă cu apartamentul după ce e confiscat de bancă?

Întâi se scoate la o licitaţie judiciară, în faţa judecătorului ipotecar. Este executarea ipotecii, deşi nu există dosar pe fond de reclamare a unei sume de bani. De aceea e important ca românii să înţeleagă că trebuie să ceară avocat din oficiu şi să depună o cerere de suspendare a executării ipotecii, invocând legalitatea şi să solicite anularea clauzelor abuzive sau chiar a contractului. Astfel, se câştigă timp preţios în acest sens. Dar e foarte importantă determinarea clauzelor abuzive. În cazul meu, e vorba de 18 clauze abuzive impuse de Bankia. În cazuri grave, se poate cere anularea contractului ipotecar şi chiar există sentinţe în acest sens, în urma cărora ipotecatul a rămas cu casa. Dar, de cele mai multe ori, banca preia casa şi apoi o scoate la vânzare cu jumătate de preţ. Acum se calculează că sunt 2 milioane de proprietăţi neocupate.

Dacă rămâi cu această datorie, banca începe să exercite presiuni asupra ta: poprire pe salariu, sechestru pe alte proprietăţi în Spania sau în ţara de origine şi aşa mai departe. Noi am făcut o cerere la Parlamentul României pentru crearea unei legi care să protejeze datornicii cu credite în Spania, care au proprietăţi în România, de eventuale acţiuni ale băncilor spaniole în sensul confiscării lor. Am primit răspuns că Parlamentul nu se poate implica în asta, deoarece orice sentinţă dată într-un stat membru al Convenţiei de la Haga din 1965 (privind comunicarea în străinătate a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială) se aplică şi pe teritoriul altui stat membru.

Noi ar trebui să luăm exemplu de la Venezuela, Columbia, Argentina şi Peru, care au blocat confiscarea proprietăţilor celor care au datorii la bănci în Spania şi au zis: dacă datoria e în Spania, daţi-le de muncă să îşi plătească ei rata la casa de acolo. Banca recurge la metode agresive. De aceea, vreau să îi îndemn pe români să nu plece şi să lase casele ca nişte laşi. Pe mine mă doare că unii nu vor să înţeleagă importanţa activităţii Platformei PAH, a celor afectaţi de ipoteci. Eu m-am implicat pentru că le datorez respectul meu, pentru că m-au ajutat să evit evacuarea în şase ocazii. Deci şase evacuări. Mă judec cu banca şi o să recuperez casa, pentru că eu mi-am plătit ratele.

Ce ar trebui să facă o persoană, un român de exemplu, dacă nu mai poate plăti creditele? Multora poate le e ruşine…

Nu, e un dezastru care te poate urmări toată viaţa. Primul pas este să anunţe banca în legătura cu situaţia personală, în scris. În cerere, să facă menţiune la imposibilitatea plăţii creditului, din motive obiective, cum ar fi pierderea locului de muncă, şi să solicite, de exemplu, renegocierea contractului şi anularea clauzelor abuzive. Trebuie depusă la bancă această cerere, pentru că băncile au obligaţia să respecte Codul bunelor practici bancare şi la un eventual proces, e importantă această precizare. Orice situaţie trebuie adusă la cunoştinţa băncii, pentru că altfel nu se poate face nici o acţiune în justiţie. Acum băncile sunt interesate de renegocierea contractelor, nu neapărat să rămână cu apartamentele luate cu credite ipotecare. Dar, atenţie, la renegocierea contractelor se pot strecura alte clauze abuzive, de aceea e nevoie ca orice afectat să meargă la bancă însoţit de avocat sau de unul din specialiştii de la PAH. Problema este la dobânzile exagerat de mari, de aceea recomandăm citirea documentelor în mai multe rânduri şi semnarea lor numai după consultarea cuiva cu experienţă.

Există posibilitatea renegocierii contractului în cazul în care datornicul este cu întârzieri la plată?

Am avut cazuri care au obţinut renegocierea contractului cu iertare de datorii de 25 până la 50%! Dacă ai bun simţ şi te lupţi pentru casa ta, există această posibilitate, pentru că banca reface contractul cu o evaluare nouă a apartamentului. De exemplu: dacă apartamentul a costat acum zece ani 200000 de euro, astăzi poate să valoreze 120000 de euro. Fără clauze abuzive şi în loc de rată de 900 de euro pe lună, ajunge la una de 400 sau 500 de euro. Este o victorie. Românii trebuie să se gândească la drepturile lor şi la posibilitatea de a negocia cu banca. Etapele sunt variate și ordinea ar fi aceasta: banca, Atención al cliente, Defensor del cliente, Oficina central a băncii, Bankia, în cazul meu, Protecția consumatorului și Avocatul poporului. Apoi începe procedura judiciară, cu depunerea unui dosar la instanță.

Ce trebuie făcut dacă descoperim în contract o clauză abuzivă?

Trebuie să aducă la cunoștința băncii prin cerere scrisă și dacă banca nu ia nici o măsura, trebuie acționat în instanță pentru anularea clauzelor abuzive. Această procedură oprește evacuarea și trebuie adusă la cunoștința executorului ipotecar, de aceea afectații trebuie să prezinte o copie după cererea prezentată la instanță. Au fost cazuri care au obținut renegocierea contractului fără proces. Eu spun că românii trebuie să facă tot posibilul să rămână în casa lor, nu să renunțe și să plece, pentru că se pot trezi cu proprietățile confiscate în România. Cei care au probleme cu băncile, să schimbe contul de salariu la altă bancă, nu la cea care au creditul ipotecar.

Dacă sunt abuzuri, trebuie denunțate. Am avut un caz, o femeie din Peru, care a obținut anularea contractului în instanță. Sunt încă multe cazuri de abuzuri, pentru că băncile au aplicat dobândă la dobândă, cămătărie la cămătărie: la un împrumut de 100 de euro, trebuie să dai înapoi 150 de euro, dar dacă ai întârziat o zi, trebuie să dai 500 de euro! Acesta e un exemplu de clauză abuzivă.

Cum reacționează românii în aceste cazuri?

Cea mai întâlnită situație este că părăsesc proprietatea, fără să aibă un ordin de evacuare. E o problemă gravă. Familia mea a avut șase ordine de evacuare, dar nu am plecat din casa mea. Am avut aici la PAH câteva cazuri, dar nu au mai vrut să lupte. Platforma oferă consultanță gratuită și nu e nevoie să își angajeze avocat la discuțiile cu banca. Românii care au probleme pot căuta cea mai apropiată asociație Stop Desahucios și vor primi sprijin.

Eu am o situație diferită, am deschis acțiune pentru vulnerarea dreptului la apărare la Strasbourg, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului CEDO, din cauza executării ipotecare.

Este greu să lupți cu sistemul? Cum reușești?

Am avut o perioadă cu insomnii și cu tratament din cauza stresului, am făcut o depresie, dar nu mă las. Românii să se uite un pic în istorie, să fie ca haiducii. Nu instig la violență, dar trebuie să meargă pe cale legală, să intre în contact cu asociațiile și să nu le fie rușine.

Ce se întâmplă cu cei care pleacă și rămân cu datorii la bănci?

Am avut două cazuri anul trecut cu sechestru pe proprietățile din România, în urma unor sentințe din Spania care se aplică cu ajutorul oricărei instanțe din România. Nu e presupunere, sunt cazuri reale și e posibil să mai fie și alți afectați, deoarece mulți români au credite ipotecare în Spania. Există posibilitatea de iertare a datoriei, dacă se fac demersurile necesare și prin documente scrise. Acea „dación en pago”, predarea casei la bancă și iertarea de datorii se poate solicita până la licitația publică, motivată de imposibilitatea de plată a creditului.

În ultimele luni se observă tendința ca băncile să renegocieze contractele, ceea ce membrii Platformei PAH apreciază drept pozitiv. E o victorie să rămâi în casa ta, cu o rată mult mai mică, deoarece eviți pierderea proprietății și trauma care urmează. Asta cred psihologii din Platformă și au dreptate. Îi îndemn pe româniicare au nevoie să vină la PAH Madrid pentru orice consultație sau la filialele din zona în care trăiesc.