Regret faptul că, recent, am apărat onoarea presei spaniole în faţa criticilor aduse de nişte ziarişti străini de la importante publicaţii din Europa. La fel, pot spune că nu mai sunt atât de convins că presa spaniolă este altfel decât cea din alte ţări pe care le folosim ca exemple negative. Toate acestea se întâmplă acum, după ce am văzut cum se folosesc unele cotidiane spaniole de lipsa de reacţie a românilor şi nu se feresc să ne folosească faima negativă pe care nu o merităm de cele mai multe ori ca să-şi ducă propriile campanii de presă sau diverse lupte care în spate ascund interese politice sau comerciale.
Cotidianul ABC este, probabil, cea mai consecventă publicaţie spaniolă atunci când vine vorba de senzaţional şi mai ales atunci când vine vorba despre românii din Spania care fac diverse prostii. Pe lângă tipicele ştiri cu hoţi şi reţele de infractori, pe care ni le asumăm deja ca un proces natural, ziarele spaniole şi în special ABC speculează informaţiile într-un mod tendenţios, făcând din infractorii români principalii actori ai actualităţii. Derapajele profesionale ale unora dintre ziariştii de la ABC sunt deja cunoscute. Recent, două zile la rând românii au ţinut prima pagină a ABC-ului şi apoi au continuat să fie subiectul discuţiilor pe marginea dezbaterii despre înăsprirea legilor spaniole în ceea ce-i priveşte pe infractori.
Prima apariţie conţinea presupusul conţinut al unei convorbiri între doi infractori români care îşi spuneau cât de uşor este să comiţi ilegalităţi în Spania. În paragraful următor se relata aceeşi discuţie între doi marocani, dar aceştia s-au pierdut în discuţiile ulterioare, în memoria opiniei publice rămânând două noţiuni: infracţionalitate şi infractori români.
A două zi, ABC a deschis ediţia cu un titlu pretenţios prin care se afirma că 35% dintre bandele de români activează în Spania, cu toate că din conţinut se înţelege că bandele de români sunt mai puţin numeroase decât cele spaniole, marocane şi columbiene. Din nou, în memoria imediată au rămas doar bandele de români, despre care se publicau informaţii dintr-o sursă foarte greu de urmărit. Anul trecut, tot ABC-ul zicea, pe baza unor „surse din poliţie„, că 10% dintre românii din Spania au antecedente poliţieneşti, ca apoi un documentar televizat şi difuzat pe Antena 3 să transforme antecedentele în „penale” cu aceeaşi uşurinţă şi lipsă de rigurozitate profesională.
Ce este curios în această situaţie, însă, nu este lipsa totală de conştiinţă profesională a unor cotidiane care demult şi-au pierdut sensul meseriei, ci mai degrabă lipsa de reacţie a comunităţii româneşti, care este reprezentată de 100 de asociaţii, multe dintre ele formate din câţiva membri, activi doar atunci când li se plătesc cheltuielile de deplasare ca să se pună la masă cu oficialităţile şi cu politicienii.
