Actorul Nicu Constantin a murit marţi, 15 septembrie, în urma unui stop cardiorespirator. Internat în urmă cu patru luni la Spitalul Clinic Militar de Urgenţă din Capitală, pentru afecţiuni pulmonare, el a rămas în îngrijirea medicilor bucureşteni până s-a stins din viaţă. Soţia actorului, Măndiţa Constantin, una dintre cele mai cunoscute voci ale Teatrului de Operetă, a fost permanent în spital alături de acesta, pe toată durata spitalizării.

Comandantul Spitalului Militar, generalul Ioan Sârbu, a declarat că Nicu Constantin a decedat la ora 16.45, după ce la ora 14.00 a avut un stop cardiorespirator, medicii reuşind atunci să îl readucă la viaţă. Două ore mai târziu actorul a încetat din viaţă, după ce a suferit un al doilea stop cardiorespirator.

Actorul împlinise 70 de ani pe 31 iulie. S-a născut în 1939, la Eforie Sud. El a urmat Şcoala de Marină din Constanţa şi Şcoala de Arte din Bucureşti. Nicu Constantin a fost vedetă a Teatrului Satiric „Constantin Tănase” din Bucureşti, între 1960 şi 2000, unde a susţinut peste 9.000 de reprezentaţii, în ţară şi în străinătate (Israel, Franţa, Germania, Ungaria, Rusia, Polonia, Bulgaria, Turcia, Austria, Statele Unite, Egipt, Austria, Canada). Între 1979 şi 1982, a fost actor al Teatrului Naţional de Operetă. A participat la peste 600 de emisiuni radio şi peste 300 de emisiuni de televiziune. El a scris şi scenarii pentru radio şi televiziune şi a colaborat cu mai multe publicaţii. Şi-a povestit experienţa de viaţă în cartea autobiografică „Ochelarii miraculoşi”. A fost distins cu Ordinul Cultural Clasa I, medalii şi decoraţii pentru activitatea sa artistică, titlul de Societar la Teatrul Naţional de Operetă şi titlul de „Cetăţean de Onoare” al oraşului Eforie, în anul 2001. A primit premiul special pentru teatru de revistă la Gala UNITER din 2005, dar şi premiul UNITER pentru întreaga activitate, în 2006.

Actorul a jucat în 28 de filme, printre care „Împuşcături pe portativ” (1966), „Vin cicliştii” (1968), „Alo, aterizează străbunica” (1981) şi „Ministerul comediei” (1999), „Harababura” (1990), „Borvizomanii” (1988), „Muşchetarii în vacanţă” (1984), „Secretul lui Bachus” (1983), „Întoarcere la dragostea dintâi” (1981), „Grăbeşte-te încet” (1981), „Am o idee!” (1981), „Ora zero” (1979), „Totul pentru fotbal” (1978), „Septembrie” (1977), „Lupuşor şi Mieluţu” (1975).

Alexandru Lulescu, cel cu care Nicu Constantin a făcut un cuplu de neuitat, a evocat pentru Agerpres primii lor paşi în teatru: „Eu am apărut în teatru mai devreme, venind de la Piatra Neamţ. Norocul meu că m-a recunoscut Nicolae Dinescu, regizorul Teatrului ‘Tănase’, şi m-a băgat în teatru pe post de maşinist, că nu aveau posturi. Mai târziu a venit şi Nicu şi am reuşit să facem un cuplu. Am muncit, ne-a plăcut, am avut şi noroc de nişte scriitori buni care au scris pentru noi materiale, fiind muzicali amândoi, eu, făcând şi şcoală de balet, ştiam să şi dansez, să fac piruete. (…) Am reuşit să facem un cuplu care s-a impus în sensul bun al cuvântului, începuseră şi colegii noştri mai în vârstă să ne iubească şi să ne aprecieze. Am avut turnee în ţară, jucam pe stadioane, sau cum le mai ziceam noi câteodată la şuşanele. Împărţeam câte un borcan de vinete împănate, că n-aveam bani, mergeam cu trenul, cum se mergea în turnee, cu spirtiera după noi şi fierbeam câte un ou să mâncăm la drum, dar eram fericiţi că apăream seara pe scenă şi publicul ne aplauda”.

Nicu Constantin este celebru pentru rolurile de comedie interpretate alături de Alexandru Arşinel, Dem Rădulescu, Ileana Stana Ionescu şi Mircea Albulescu. Acesta din urmă a declarat pentru Mediafax că „spectatorii lui Nicu Constantin au fost mulţi şi au avut nevoie de el să îşi descreţească frunţile. De acum, numai amintirea lui le va mai descreţi frunţile. Se zice, de obicei, că la 70 de ani ai trăit cât aveai de trăit, ai jucat cât aveai de jucat. Nu e adevărat. La 70 de ani, Nicu Constantin era atât de proaspăt în spectacolele lui, în emisiunile lui (…) Mie, personal, o să îmi lipsească şi cred că multora o să le lipsească„.

Mare suporter rapidist timp de zeci de ani, Nicu Constantin se alătură acum sufletelor care au plecat în urale din tribuna giuleşteană, Florian Pittiş şi Colea Răutu. 

Într-un comunicat de presă, Clubul Rapid se declară mândru că un asemenea OM a iubit cu atâta patimă această echipă de legendă a fotbalului românesc. Membrii Clubului Aristocratic Rapid îşi exprimă imensul regret pentru ”pierderea incalculabilă pe care o suferă, deopotrivă, lumea artistică românească şi suflarea rapidistă, după plecarea dintre noi a celui ce a fost maestrul Nicu Constantin”.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!