Celor care ne conduc şi care ne mai şi fură de 21 de ani li se poate accepta aproape totul, de la minciuni până la furtul neruşinat, de la traseism politic şi până la corupţia cea mai măruntă cu cârnaţi şi ţigări, dar ceea ce cred că nu li se va şterge niciodată este lipsa de patriotism şi lepădarea de orice demnitate.
În interiorul graniţelor putem să ne considerăm cu toţii vinovaţi de ceea ce ni se întâmplă, dar atunci când cineva din afară ne atacă demnitatea, atunci şi cel mai corupt om de stat trebuie să ştie că înainte de toate e român şi asta nu o schimbă nimeni şi nici banii pe care îi ai sau nu.
Mulţi români, însă, s-au uitat cu stupefacţie la ultimele şarje ale guvernului ipocrit al Franţei, care ne-a găsit taman pe noi românii responsabili pentru faptul că Sarko este prea jos în sondaje. De aceea, şi nu e prima oară, marele om de stat francez a inventat o nouă problemă de securitate în Franţa şi i-a descoperit drept ţapi ispăşitori pe ţiganii noştri, plecaţi din România.
Iniţial era vorba de ţiganii români şi bulgari, dar deja cam toată lumea, ca să scurteze, nu-i mai menţionează decât pe cei din România.
De asemenea, încă de la început, ceea ce părea să fie doar o problemă punctuală de ordine publică în Franţa s-a transformat într-un conflict unilateral împotriva unei ţări şi într-o campanie mediatică de amploare. Bineînţeles că guvernanţii români nu au învăţat nimic din cruciada lui Berlusconi împotriva ţiganilor, pentru că şi acolo s-au cufurit îndelung până când au îndrăznit să ia un pic la rost autorităţile italiene, ca după aceea să plece fruntea.
În cazul francezilor sunt şi mai umilitoare furcile caudine prin care trecem, pentru că Sarko vrea să pară reîncarnarea lui Napoleon, personajul istoric, nu coniacul, şi atunci trebuie să arate tuturor că el chiar face treabă. Toată vara s-a vorbit numai despre problema gravă a Franţei pe care o are cu ţiganii. Aşa că Franţa începe să expulzeze români de etnie rromă pe bandă rulantă. Una peste alta, nu sunt expulzări pentru că cei care pleacă primesc bani, însă prostimea care există în orice ţară, oricât ar fi de evoluată, crede că Sarko chiar vrea să măture pe Champs Ellysee.
Până aici nu e nimic nou. Şi Berlusconi a câştigat alegeri înainte cu astfel de subiecte şi Sarkozy a ajuns preşedinte tot cu teme false de securitate naţională. Ceea ce este curios, din perspectiva unui plătitor de taxe perplex din România, care a fost nevoit să emigreze în Spania, este atitudinea total prosternată a Guvernului României. În momentul în care Parlamentul European condamnă prin vot expulzările din Franţa, Boc şi Baconschi se vedeau cu Besson şi Lelouche şi la finalul întâlnirii recunoşteau public că România are o problemă: rromii din Franţa. O astfel de atitudine poate fi caracterizată ori ca o imbecilitate, ori ca o trădare de neam.
Başca, Emil Boc mai trimite şi nişte miliţieni în Franţa ca să ajute la expulzări. Desigur, România politică ne-a dezamăgit de multe ori, ceea ce însă nu aşteptam era să primim o palmă de la Europa însăşi. La ultima şedinţă a Consiliului European unde nu se discutase despre expulzări, toţi şefii de state UE (adică şi al nostru) au semnat un document prin care îl sprijină pe Sarko, ofuscat în acel moment pentru că Viviane Reding, comisarul european de Justiţie, a comparat expulzările de rromi cu Holocaustul. Săraca Reding a fost nevoită să-şi ceară scuze, deşi avea dreptate, căci rromii din România au paşapoarte româneşti şi nu pot fi identificaţi decât după particularitatea fizionomiei, la fel cum erau identificaţi şi evreii din Germania lui Hitler. Între timp, însă, mulţi români alunecă în eroarea autoflagelării şi prima reacţie a tuturor este că „iar ne fac ţiganii de râs prin Europa!„. Demnitatea, însă, nu ne-o poate lua nimeni atât timp cât nu renunţăm singuri la ea.
