Teatro Real: Românii de la Opera din Madrid

Aproape nimeni nu se gândeşte cât de mult s-au integrat românii în societatea spaniolă, prin faptul că sunt prezenţi în toate domeniile, unde de foarte multe ori excelează. De asemenea, precum se ştie, românii şi-au câştigat de-a lungul anilor o reputaţie de necontestat în lumea Operei. La Madrid se pregăteşte acum premiera operei „Salome„, iar la succesul acesteia contribuţia românilor se poate observa la toate nivelurile. Ziarul „Românul” a avut prilejul să vadă din interior cum se pregăteşte o premieră de operă din Madrid, mai precis la Teatro Real şi a reuşit să-i cunoască pe câţiva dintre „românii de la Operă„. 

Echipa de scenă reglează ultimele detalii. Reuşita depinde însă într-o mare măsură de Miruna şi Radu Boruzescu, scenografii spectacolului. Ei se ocupă de tot ceea ce se vede pe scenă, de la decor, la costume şi la machiajul actorilor. Căci da, acum la Operă nu se mai vorbeşte despre cântăreţi, ci mai degrabă despre actori care cântă şi joacă, pentru că în ultima perioadă Opera a evoluat de la stadiul în care soliştii apăreau cu nişte machiaje şi nişte costume ieşite din comun şi singura lor preocupare era să cânte. De la o vreme încoace, Opera a ajuns să se ap

ropie din ce în ce mai mult de teatru şi aici munca scenografilor este esenţială.

Radu Boruzescu apare pe afişul spectacolului „Salomé” împreună cu soţia sa Miruna, alături de care în ultimii  aproape 40 de ani a făcut nenumărate scenografii, decoruri, costume, atât pentru filme româneşti, lucrând cu regizori ca Lucian Pintilie, cât şi pentru producţii ale Operelor şi teatrelor mari din Europa şi restul lumii. Soţii Boruzescu trăiesc la Paris, dar viaţa lor se împarte între turnee, munca de la Paris şi România, pe care o revăd cât pot de des. Povestea emigrării lor a început în 1973, când Cenzura comunistă i-a obligat să părăsească ţara după o punere în scenă criticată de regim.

Din ’73 şi până acum, soţii Boruzescu au trecut prin diverse ipostaze ale identităţii de român, dar de câţiva ani, „ciocnirile” cu românii sunt din ce în ce mai frecvente. De fapt, înainte de premiera spectacolului de la Madrid, care a fost produs împreună cu Opera din Torino şi cu teatrul din Florenţa, Radu Boruzescu a avut surpriza să descopere că la atelierul de decoruri din Roma, o parte dintre muncitori erau români. „Decorul s-a făcut la Roma şi majoritatea oamenilor de profesii diferite care erau acolo erau români. Erau foarte bine preţuiţi şi unii lucrau acolo de 10 – 15 ani. A fost o plăcere să intri în atelier şi să vorbeşti cu români. Chiar şi patronul ştia româneşte. A fost o întâlnire foarte interesantă„, spune Radu Boruzescu, care atunci când l-am cunoscut se pregătea să aranjeze ultimele detalii pe scena teatrului, unde decorul este absolut modern, cu toate că operă tratează un episod din Biblie, după un text de Oscar Wilde. „Este o interpretare modernă. Nu este acea scenă biblică. Totul se petrece într-un cazino asemănător cu cele de la Las Vegas, unde găsim şi soldaţi romani ca la Caesar’s Palace, precum şi fete îmbrăcate în egiptene drept crupieri. Pentru că este vorba despre bani şi rapacitate, la un moment dat o să vedeţi că aceste seifuri se deschid. Ele conţin aur care curge de peste tot. O să vedeţi un spectacol şi poate o să aveţi sentimentul că funcţionează sau nu. Acesta este riscul„, ne mărturiseşte Radu.

Între timp, Miruna Boruzescu se ocupă de aşa-zisa „caracterizare” a personajelor, operaţiune extrem de meticuloasă, prin care actorii capătă apariţia personajelor din operă. În timp ce trecem pe holurile Operei, de la Croitorie la Machiaj, Miruna ne arată ce costume vor purta actorii. „Salome o să se îmbrace ca mama ei. E un fel de dublu. Aici avem gărzi de corp, haine de egiptene… Este o modă fără epocă precisă sau fără vârstă, specifică Las Vegas-ului,  unde femeile mai bătrâne se îmbracă cam la fel cum se îmbrăcau când erau tinere„, ne spune Miruna.

În acelaşi timp, Robert Carsen, unul dintre cei mai bine cotaţi regizori la ora actuală, repetă cu actorii o scenă din operă şi se bazează pe profesionalismul soţilor Boruzescu pentru ca totul să fie perfect. Deşi contribuţia lor este esenţială la succesul spectacolului, am descoperit că Radu şi Miruna nu sunt singurii români de la Operă. Într-o altă sală, orchestra din care fac parte 3 instrumentişti români face ultimele repetiţii.

Opera „Salome” are deja toate biletele vândute, dar pentru soţii Boruzescu acest lucru nu reprezintă o noutate. După ce au fost alungaţi de cenzura comunistă în 73, cei doi români şi-au creat o carieră aşa cum şi-au dorit-o în film şi teatru.

„După ce am terminat studiile am mai rămas doar 4 ani în România, timp în care am făcut numai cinema şi un singur spectacol de teatru,  prin care am fost daţi afară din România  – Revizorul lui Pintilie. De atunci a fost marea ruptură a nereîntoarcerii„, ne-a spus Miruna, care mărturiseşte că în ciuda faptului că trăieşte la Paris de mai mult timp decât anii petrecuţi în ţară, atunci când e întrebată de unde este nu poate să spună altceva decât că este din România. Legătura cu ţara s-a reînnodat după Revoluţie, iar recunoaşterea profesională au primit-o la Gala Uniter din 2007, când au fost premiaţi pentru întreaga activitate, iar imaginea Mirunei despre România o împărtăşesc probabil foarte mulţi dintre românii plecaţi peste hotare. „România este o ţară absolut fabuloasă. Într-o zi poţi să spui că oameni atât de minunaţi şi lucruri atât de minunate nu poţi găsi decât în România şi sunt alte zile în care te întrebi: Dumnezeule, dar cum pot să trăiască în sistemul ăsta? E un conflict al contradicţiilor, ca duşurile reci şi calde. Dar sunt mai mult calde„.