Un judecător din Valencia l-a achitat de la plata unei facturi telefonice pe un cetăţean român, pe motiv că nu se putea dovedi că el a produs consumul respectiv. Judecătoria nr. 8 din Valencia a decis că un bărbat de naţionalitate română nu putea fi pus la plata unei facturi de 1.768 de euro, deoarece nu s-a putut stabili cu exactitate dacă el a provocat acest consum.
Potrivit sentinţei, este greu de stabilit dacă telefoanele au fost iniţiate de către client, chiar dacă se vede că „numeroasele convorbiri internaţionale au fost către România, nu se poate stabili că persoana acuzată ar avea vreo legătură cu altă persoană sau firmă din România”.
Prima sentinţă în acest caz a fost în favoarea companiei telefonice şi l-a condamnat pe M. V. V. să plătească factura, dar acesta a făcut recurs. Firma de telefonie susţinea în acuzaţia sa că între lunile mai şi iulie 2005, clientul a contractat 5 servicii de telefonie mobilă pe care nu le-a mai plătit.
La rândul său, cetăţeanul român a negat că pe actele de contract ar fi semnătura sa. În mod particular, chiar dacă analiza grafologică a arătat că nu clientul a semnat documentele, prima instanţă a luat în considerare alte dovezi care probau, se pare, faptul că românul a fost de acord cu contractarea acestor servicii de telefonie mobilă.
Fără îndoială, însă, Curtea de Apel din Valencia a decis acum că respectivele contracte nu fuseseră semnate de acuzat şi, în consecinţă, acesta nu şi-a dat acordul pentru contractarea serviciilor. Pe lângă asta, instanţa a probat şi faptul că facturile erau trimise la o adresă din localitatea Massanassa, în timp ce clientul locuia în Aldaia.
Pe deasupra, instanţa a acuzat firma de lipsă de atenţie, dovedindu-se că documentele nu fuseseră semnate de clientul acuzat să plătească factura.
