Măria Sa Guvernul Boc s-a apucat „de criză” și a început să caute bani prin hainele vechi din dulapurile prăfuite ale bugetului, la fel cum dependenţii de droguri caută ultima doză. Pe lângă faptul că mediul privat lipsește din strategiile anticriză ale lui Emil, care or fi alea, iată că acum când foamea de resurse a ajuns până la os, tocmai acest sector și mai ales cel care ar trebui să ofere o pătură de mijloc României, a devenit vaca de muls şi de supus la orice perversiuni.

Te apucă râsul-plânsul când te gândeşti că cel mai „tare” guvern de după ’90, cu un premier tablagiu și cu o blondă cu tocuri, călare pe locomotiva banilor europeni, sunt ce e mai bun din ţărişoara aia, iar McTaxa este cea mai tare măsură anticriză din lume! Apoi, impunerea plăţii asigurărilor de sănătate prestatorilor de servicii pe baza drepturilor de autor este a doua măsură ca efect anticriză. De la Hong Kong până la Tisa şi de la Madrid în jos, vorba Stelei Popescu, nu s-a mai văzut o aşa atitudine agresivă în faţa unei crize care i-a lăsat fără pantaloni pe toţi puternicii lumii, începând cu SUA care trăieşte acum din bani împrumutaţi de la China.

Lipsa de viziune a cabinetului Boc este înfiorătoare. Boc şi Băsescu nu au nici o strategie împotriva crizei şi de fapt nici măcar nu şi-au propus asta vreodată. Ceea ce au vrut era să câştige alegerile şi, iată că, datorită celor care au crezut în ei, au câştigat. Cei care nu au fost ciuruiţi la alegeri cu siguranţă că or să trăiască bine sub Traian Băsescu şi Emil Boc! Problema acum, însă, este că Traian şi cu Emil se comportă de parcă ar fi tot în campanie. Se luptă în continuare cu corupţii şi cu mogulii şi… desigur cu criza. Din păcate, însă, singura măsură anticriză născocită este impozitarea hamburgherului, urmată la scurt timp de măsura privind impozitarea extra a drepturilor de autor. Ideea nu este rea în totalitate, însă vine într-un moment în care face un rău ireparabil şi poate că acesta este şi scopul urzelilor cotroceniste: să decimeze presa.

Dincolo de asta, situaţia profesională a meseriei -pe care mi-o asum şi eu, iată, după 10 ani de practică – este în continuare foarte precară. Nu îmi amintesc de nici o grevă sau protest al jurnaliştilor din România! Din acest punct de vedere, plata prin sistemul drepturilor de autor îi privează pe cei care trăiesc din asta de foarte multe lucruri şi acest sistem a devenit demult o regulă în toate trusturile din România. Desigur, sistemul ticăloşit nu a apărut ieri şi nici nu a răsărit din neant, dar să te apuci acum să impui noi taxe, în cazul presei româneşti momentul ales este fatidic. Lăsând la o parte durerea presei, trebuie remarcată demagogia unui guvern lipsit de substanţă şi de competenţă. Nu poţi să crezi că un guvern care se împrumută zilnic de pe piaţa de credit şi sufocă astfel orice afacere privată din ţară, pentru că acceptă cele mai mari dobânzi, poate să se considere competent pentru că zilnic născoceşte taxe pe orice. Sfârşitul cabinetului Boc va fi să se sfâşie singur după ce ne va fi sufocat pe toţi! S-ar putea să ne fi ciuruit singuri!