Este vară şi lumea merge la plajă relaxată, lăsând deoparte inhibiţiile şi codurile sociale prea protocolare şi rigide. Plaja este importantă pentru cultura noastră deoarece este locul eliberării de convenţionalismul obişnuit, al unei altfel de abordări a naturaleţii care pune în discuţie propriul corp şi pe cel al altora, al unui erotism netrucat şi mai mult contemplativ decât sexualizat.
Topless-ul este o modă generalizată pe plajele din Valencia care nu mai surprinde pe nimeni. Şi mai mult decât o modă, este o estetică a corpului. Motivaţiile femeilor pentru acesta sunt diverse : pentru a se bronza uniform, dorinţa de a fi considerată emancipată sau o filosofie subsidiară a naturalităţii şi neconvenţionalului. Cât priveşte nudismul, în Spania se aproximează că sunt în jur de 400.000 de practicanţi şi că 1.500.000 dintre turiştii străini sunt naturişti.
Plaja semiurbană amenajată Saler de lângă Valencia este printre cele 10 cele mai bune plaje nudiste din Spania. Se spune că nudismul ar fi ca o supapă psihologică pentru cei foarte stresaţi la locul de muncă şi că ar ajuta la consolidarea sociabilităţii prin recodificarea ei în condiţiile anulării sentimentelor de pudoare, ruşine sau culpă. Cu toate acestea, nu lipsesc în societatea spaniolă controversele legate de codurile culturale privind maniera de a se îmbrăca şi nuditatea în spaţii publice. Deja am putut citi în legătură cu dezbaterile privind interzicerea voalului islamic, întrebări de genul: cu ce autoritate poate o societate în care femeile umblă cu sânii goi să reglementeze cum trebuie să umble îmbrăcate femeile altor culturi?
Mai mult, chiar în interiorul culturii occidentale există limite începând de la care nuditatea poate deveni o transgresiune sau chiar o infracţiune. Deşi, de exemplu, topless-ul este o practică acceptată, este limitat la zonele de baie, plaje şi piscine. Potrivit unei anchente recente printre clienţii unui operator turistic 96% dintre bărbaţi şi 87% dintre femei sunt de acord ca femeile să facă topless pe plajă, însă, dacă ne referim la alte locuri publice numai 8% dintre femei sunt de acord să-şi exhibe sânii când sunt în maşină şi numai 6% consideră normal toplessul în bar şi restaurant.
Ceea ce se ştie poate mai puţin este că toplessul nu este o invenţie de pe plajă, el a apărut în anii 1920 în cabaretele franţuzeşti devenind abia la sfârşitul anilor 1960 o practică populară pe plajă. A rămas însă pe plajă şi nimeni nu îl vrea în oraş. Astfel, în mai multe localităţi spaniole s-au luat măsuri anul acesta pentru a păstra străzile oraşului decente. Este cunoscută campania de sensibilizare „Barcelona, interzicerea bikinilor” care a constat în expunerea în spaţii publice de afişe în care se poate vedea un cuplu în costum de baie tăiat de linia roşie care este semnul de interzis. Plimbatul prin Barcelona în costumul de baie nu se pedepseşte, dar este considerat „necivic”.
În alte localităţi catalane precum Salou sau Lloret de Mar şi Roses sunt prevăzute norme municipale care obligă la „vestimentaţia minimă” pe stradă. Cei care umblă în costum de baie prin oraş sau în instituţii publice cum ar fi biblioteca ar putea primi o amendă de la 100 la 300 de euro. Se interzice turiştilor să umble îmbrăcaţi „inadecvat” dar şi să consume alcool, să practice sexul sau să urineze pe stradă. De asemenea, se obligă a se ţine cont de reguli minime de igienă pe stradă, în edificii publice şi transportul în comun. O reglementare din care ne-am putea inspira şi în România.
