Oricine știe că o problemă nu se rezolvă niciodată singură doar pentru că nu mai vorbești despre ea. Dimpotrivă, singura cale de a o rezolva este să o accepți.
Atât în România, cât și în străinătate, se întâmplă uneori să avem o problemă atunci când ne raportăm la celelalte nații. Plecăm cu un handicap evident pentru că suntem mai săraci, dar și pentru că ne considerăm inferiori și drept urmare ne străduim din răsputeri să-i convingem pe străini că noi suntem buni, sau că nu suntem așa de răi ca românii răi care le-au spart casa sau mașina. Apoi, facem greșeala să credem că scuzele noastre contează ca să fim tratați ca excepții.
Din păcate sau din fericire, străinilor și nici nouă ca români nu ne pasă de alte popoare și de felul în care se simt. Cu toții, urmărim în fond niște obiective materiale bazate pe apartenența la o națiune sau alta. Nu ne pasă prea mult nici de scuze, nici de acuze.
Mulți dintre compatrioții noștri din Spania cred însă că imaginea noastră ar fi mai bună dacă nu s-ar difuza știri despre românii care comit delicte. Unii sunt convinși că presa care publică doar ”știri negative” este vinovată pentru imaginea rea a românilor. De o imagine rea în Spania nu se ”bucură” doar românii. Nici sudamericanii, chinezii, englezii și nici catalanii nu sunt simpatizați mai mult ca noi.
Fără îndoială, am avea o imagine mai bună dacă aceste evenimente negative nu s-ar produce, dar nici noi, cei legali, nu producem suficiente știri ”de bine”, ca să nu folosesc formula ”pozitive”, pentru a ne face simțită prezența și contribuția în societatea spaniolă. La nivel de comunitate suntem la fel de dinamici ca un bibelou de porțelan.
La alegeri locale nu votăm, la proteste sindicale sau manifestații nu mergem, la televiziunile spaniole ne uităm doar la divertisment, iar în societate suntem absenți. În fond, nici absența nu este o problemă, pentru că timpul și anevoiosul proces de integrare într-o țară străină nu ne ajută să fim activi social, dar probabil că ar trebui să fim maturizați deja în privința celor care ne acceptă în mijlocul lor acum.
Avem impresia că cineva se așteaptă să fim perfecți și credem că atunci când suntem lăudați chiar e pe bune.
Deseori avem impresia falsă că amabilitățile oficiale și diplomația sunt declarații adevărate și sincere dovezi de prietenie. Recent, guvernul și-a propus ca România să devină cel mai bun prieten din Uniunea Europeană al Chinei!
Între popoare nu există prietenie, cel mult simpatie, dar pot exista alianțe. Imaginea noastră în Spania nu poate fi îmbunătățită decât prin alianțe bazate pe bani, acorduri economice sau schimburi culturale. Simpatia și dragostea față de o țară sau față de un popor trec și ele prin stomac.
{loadposition publi-in-article}
